Câteva idei surde despre practica de vară în UMFCD-ul orb

Conform planurilor de învățământ atribuite fiecărui an universitar, studenții anilor I, II, III, IV și V de la MG din cadrul UMFCD (și sigur și cei de la celelalte facultăți) sunt obligați, pe timpul verii, să efectueze într-o unitate sanitară 160 de ore de "Practică de specialitate pentru însușirea unor deprinderi și competențe medicale". Puteți respira acum.

 

Știți cum absolut toate celelalte discipline obligatorii și opționale au fiecare câte o programă, în care scrie negru pe alb care sunt exact cunoștințele medicale dobândite, dar și o metodologie de examinare de pe urma căreia se conturează evaluarea și se acordă o notă? Știți, fără îndoială.

Mai știți și că aceste 2 elemente esențiale, programa și metodologia de examinare, lipsesc cu desăvârșire tocmai la disciplina care teoretic cere prezență de 8 ore/zi, 5 zile/săptămână, 4 săptămâni? Ah, apropo, practica e în timpul verii. Un soi de voluntariat, că doar e în interesul medicinistului să învețe. Chit că e pe stomacul gol. Ba chiar, ca student, trebuie să iți asiguri tot echipamentul. Și locul de practică. Și pregătirea propriu-zisă. Și dacă ai putea să faci astfel încât să te metamorfozezi în instituția care a creat situația aceasta în primul rând, să exiști în locul ei și să îi preiei toate responsabilitățile, fă-o. Nu ezita.

La sfârșitul lunii iulie a anului trecut, studenții primesc următorul anunț, care sună cam așa: (click pe poze)

  

 

Caragiale nici că putea scrie mai bine decât a făcut-o domnul decan. Picture this: pandemie, spitale Covid, stagii clinice online, miez de vară, medici în concediu sau care lucrează de-acasă etc. A recipe for disaster, right? Yet, domnul decan respectă orânduirea obștii, cerând tuturor studenților să efectueze numărul de ore stabilit la începutul anului în planurile de învățământ și să se prezinte cu adeverința, dacă vor să se vadă în anul universitar următor.

Ah, tipic românesc. Pământul nu se mai învârte, Soarele nu mai răsare, Natura moare și Viața însăși stă pe loc dacă nu există măcar o adeverință undeva în peisaj. 

Ne-am strofocat atunci să îndeplinim ce ni s-a cerut, chiar și în condițiile date. Anul acesta nu am vreun dubiu că va fi la fel. Întrebarea mea arzătoare rămâne valabilă: totuși ce notăm? Cu scara aceea de la 1 la 10, ce notăm? Dar ca să luăm 5, ce trebuie să facem? Cum se dă nota? Pe ochi frumoși, pe prezență, după zaruri? Ce ar determina diferența dintre un 7 și un 8, să zicem? Că doar am precizat, nu există nici un document care să explice cum se face evaluarea activității. Realitatea este, însă, că toată lumea ia 10. Totodată, justificarea acestor note rămâne un mister.

"Practica de specialitate pentru însușirea unor deprinderi și competențe medicale" are numai 2 credite. Nu e mare scofală, ați spune. Într-adevăr. N-ar fi. Unii ar mai zice: "Păi da' pentru ce te agiți? Nu vezi că toată lumea ia 10? Care-i problema?" Prea bine. Dar de noțiunea "timp pierdut" ați auzit? Sau cunoașteți conceptul "ne facem că facem"? Ori, ori, mai bine! "Formă fără fond"? 

Voi atrage atenția și asupra unui alt aspect. Dacă tu, UMFCD, iei hotărârea ca o anumită situație să devină obligatorie, nu ar fi de bun simț să iți asumi responsabilitatea ca acea situație să se desfășoare echitabil pentru toți cei implicați? Nu e la mintea cocoșului că ar fi normal să te organizezi și să implementezi un sistem eficient în care stabilești legătura dintre spitale, medici, studenți? Astfel, te asiguri că nimeni nu rămâne pe dinafară, că toată lumea termină această practică cu un nivel similar și bine cunoscut de noțiuni/competențe și că nimic nu e la voia întâmplării. E dezolant cum UMFCD preferă doar să arunce o dispoziție studenților în brațe, iar, printre rânduri, să le ureze țâfnos: "descurcați-vă!". 

Pot vedea cum partea bună din haosul acesta grotesc este că fiecare își alege unde vrea să meargă. Unii vor la UPU, alții își doresc o anumită specialitate ș.a.m.d. Există totuși niște diferențe uriașe între experiențele fiecăruia. Nici măcar nu am început să vorbesc despre cei care își cumpără adeverința, despre cei cu relații și despre alții cu diverse avantaje, care nu sunt tocmai puțini. Nu o voi face, întrucât nu ar adăuga nimic nou și relevant problemelor deja expuse. Astfel de exemple nu reprezintă decât efectele unei incompetențe generalizate de la un nivel mai înalt.

Ne plângem ca mediciniști bucureșteni ce suntem că nu avem parte de lucruri practice și utile în facultate, dar cumva și când le avem, ne cam batem joc de ele. Fie noi, fie cei care ar trebui să se ocupe de noi.

Ce e de făcut?

S-ar părea că unele dintre celelalte facultăți de medicină din țară have some of their shit somehow together. UMFCD, get it together! Ai exemple de unde să te inspiri, iar, cu puțin efort, poate ieși ceva de Doamne-ajută. Vorba aceea, cum e la Cluj. 

La Cluj, Facultatea de Medicină are o pagină dedicată practicii de specialitate (link), care conține toate informațiile necesare sub un format tip "Întrebări frecvente". Deja vorbim de condiții de lux. Mai departe, cei de la UMFIH au scornit ideea de "Convenție-Cadru", o bijuterie de document, împărțit pe mai multe articole, toate necesare și care dau impresia că ar fi gândite. Nu știu cât de bine, dar intenția e acolo. Câteva mențiuni notabile de cuvinte și expresii regăsite în aceste Convenții-Cadru (care, apropo, există pentru fiecare an în parte și pentru fiecare facultate în parte): 

- obiective;

- "La sfârșitul stagiului de practică, studenții vor fi capabili să: [...]"; 

- drepturile & obligațiile părților;

- sănătatea practicantului;

- "Procedura de recunoaștere a practicii de specialitate se va baza pe depunerea la Secretariatul Facultăţii, în format electronic[...]";

- cadru didactic supervizor;

- tutore de practică etc. 

Wow! If only! 

Acum, eu nu cunosc în ce măsură se respectă toate aceste convenții, care este calitatea practicii acolo de fapt sau alte detalii factuale. Trebuie să recunoaștem în schimb că: they seem to be doing something and that something is pretty damn cool. Sau doar mă entuziasmez eu ca un copil înainte de '89 pentru o portocală. Cam așa arată deprivarea de normalitate. Și știti ce mai cred? Că n-ar dura ani de zile să apară și UMFCD cu o schemă din asta, dacă s-ar dori. 

Așa cum se cunoaște, Senatul UMFCD a reușit performanța grosolană de a aproape promulga decizia de mărire a taxei la 15 000 de lei (de la 9000) fix în anul de după o pandemie globală, când populația generală a avut de suferit, printre altele, și d.p.d.v. economic. Acești oameni din conducere ne-au demonstrat că nicio provocare nu este de neînvins pentru ei și că pot găsi soluții pentru orice, chiar și în vreme de restriște. 

În titlu am caracterizat UMFCD-ul ca fiind orb, iar ideile ca fiind surde. O provoc, deci, să vadă, întrucât ideile s-au dezvăluit. 

**** Nu știu de ce ați simți nevoia să vă pierdeți timpul cu așa ceva, dar dacă v-ar mânca vreodată să îmi scrieți, o puteți face la adresa de email: thesillymedstudent@gmail.com. Bârfele au mereu prioritate. ****